Mă instrăinez, de mine inăsămi depărtare-apropiată mă simt de la o vreme incoace... Raza cercului-pătrat in mijlocul acestui absurd labirint de usi incătusate...
Nici cu gandul nu mai sar gardurile de sărmă ghimpată...
Litere chirilice...descoperite intr-o noapte curgand pe sticla unui televizor... Descoperirea rotii, mă bucuram eu:
- Tată, uite literele astea rusesti vorbesc in limba romană!
- Taci. Taci, nici in soaptă să nu te bucuri de această tristete... Ai prins moldovenii!
- Ce moldoveni tată? Ce fel de moldoveni ar scrie ruseste romaneste? Si unde locuiesc oamenii acestia?
- Aproape, dincolo de Prutul pe care ti l-am arătat ieri curgand la marginea orasului...
- Pai, n-ai spus ieri ca dincolo de apă, incepe Uniunea Sovietica- Rusia lui Esenin?
- Taci, nu mai striga, peretii au urechi de măgar... Am să-ti spun ce fel de moldoveni locuisec dincolo de Prut, si nu te mai bucura zgomotos de amarul acesta...
Copilărie in soaptă... Urmasi de-ai lui Stefan vanduti, părăsiti, incătusati... prima apropiată depărtată pagină de adevăr ascuns sub un maldăr de tăcere... istorie nespusă la scoală , soptită in casă, de teama urechilor de măgar ...
Si azi, desi pot striga, desi m-as putea bucura... literele chirilice curg cu lacrimile in apa Prutului... Vartej de litere chirilice... Eu si roata mea pătrată... Eu si bucuria mea inutilă...
Eu si Prutul care plin de litere chirilice, mă taie pe din două... eu insămi ca o depărtare apropiată, eu si libertatea asta universală...