Ti-am atins buzele privind frumusetea ta interioara, poate doar vantul iti descifra pornirile voalate de iubire.
Eu... te cunosteam inca din prima clipa petrecuta langa tine, ascundeai rece si trufas ceea ce stiai prea bine, te-ai indragostit subit de un baiat prea inamorat ca sa afle de iubirea pe care o purtai in secret. Uneori, viata iti ofera cea mai mare surpriza cand iti ascunzi adevarul dupa un voal. Eu stiam asta si eram plictisit de o iubire stinsa, de ceva vreme incercam amarnic sa reaprind focul dar imi lipsea cu desavarsire fosforul din capatul chibritului. Paseam funebru pe un camp minat de indoieli, cand din trufie mi-am propus sa cuceresc o persoana placuta, firava si inocenta, ce incerca din rasputeri sa ascunda ceva ce nu-mi displacea: iubire. Te placeam, imi erai amica si confidenta, chiar daca uneori nu-mi conveneau sfaturile exasperate pe care mi le tot turnai in paharul sufletului. Cateodata radeam impreuna de prostiile noastre, de aerul copilaresc pe care ti-l aratam sau de taria cu care traiam orice sentiment. Te jucam pe degetele mici, iar tie ori nu-ti pasa, ori te jucai la randul tau cu mine.
Iar toate aceste trairi ma faceau un impostor, hotul sufletului tau.