poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-02-19 | |
Vantul aproape ca nici nu adia. Era aproape miezul noptii si ea in costum de piele neagra pe o motocicleta sport il astepta in fata casei lui. Oare va aparea? Ii aruncase in treacat, mai devreme, ca il va astepta la noapte sa plece undeva doar ei doi. Sigur a crezut ca e o gluma, dar ceva o facea sa nu renunte la asteptare... Uite ca a venit! Nici un cuvat doar un sarut lung si au pornit la drum. Fiecare pe motocicleta lui, ea deschidea drumul. Soseaua era doar a lor si goneau cu peste 155km/h.
Ultima asezare romana de pe plaja. La numai cativa metri puteau zari punctul de control al granitei. Marea era linistita si doar cateva luminite de la casele din satul pescarilor se vedeau pe intinderea toata. Mai era putin si soarele rasarea. Unul in bratele celuilalt, cu talpile in apa calduta asteptau... Clipa aceasta vroiau sa dureze o eternitate. Si asa va fi, in sufletele lor. In curand plaja se lumina, un abur usor inca plutea pe valuri si sirena din port abia se auzea. Culcati pe nisip, ea cu capul pe pieptul lui, dormeau...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate