Exista, cred, la temelia legaturii dintre doi oameni ceva greu de explicat, un fel de taina,greu de descifrat de un ochi strain, de cineva din afara si uneori , imposibil de explicat si de cei dinauntru. Exista un fel de mister care-i leaga dincolo de vointa lor, care hotaraste dincolo de ratiunea lor sau de propriul lor instinct de conservare. Este ceva special care decide pentru ei. Eu nu cred ca dragostea este vesnica. Ea vine, o traiesti la intesitate maxima, te bucuri de ea si apoi usor usor se dilueaza. Inceputurile sunt o binecuvantare,trairile pot deveni un pacat, iar finalurile se pot transforma in blestem. Dupa o intensa pasiune, uneori,privind inapoi, constatam ca nu am luptat suficient ca nu ne-am fortat in nici un fel destinul ci ne-am contempl doar, incapabili sa intervenim, caderea.
"A iubi mai mult decat viata" mie imi suna a renuntare. Orice renuntare doare. Nu stiu daca e un pacat sau un blestem dar stiu ca realizam la un moment regretabila confuzie care ne-a pus in situatie de a ne pune o astfel de intrebare.Din pacate insa, trezirea aceasta, vine cateodata atat de incet incat nici macar nu-ti mai ramane timp sa regreti. Cineva spunea "imi lipseste intotdeauna curajul sa merg mai departe, sa ma gandesc la mine ca la o amintire...Cine are curajul sa se intrebe nu mai poate fi fericit..." Asa ca de ce ne-am mai pune astfel de intrebari? Tu trebuie sa-ti simti "fericirea" si atat......