poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-02-08 | |
Soare ... nu ai vrea, suflete, să devii așa ca el ? Să fii o lumină mare, caldă, puternica, eliberatoare... Sau să fii ca vântul, să te faci simțit doar prin parfumul tău de flori și muguri, de zăpadă dezghețață , de alge si scoici, de castane prăjite și frunze ruginite si ger... Eu văd natura și mă asemăn ei... Întotdeauna eu voi fi creată din natură și natura din mine... intre noi este o interdependență vitală... nu putem trăi unul fără altul...
Pentru ca așa ne-am creat... să avem unul nevoie de altul si să ne completăm și impreună să ne ajutăm să evoluăm și să ne re-creăm... Puiule de cățel, mă ajuți să bat din coadă? Cred că am uitat să mă bucur pe parcursul existenței mele... și cred că mai am nevoie de o lecție de puritate sufletească, să te văd cuminte și frumușel și cu ochii înlăcrimați când îți acord atenție sau când îți vorbesc frumos... Ce mai am de învățat de la lucrurile și ființele din jurul meu? A, da... poate să-mi întorc capul după soare și să îi mulțumesc că nu mă lasă in întunericul sufletului meu. Înainte să uităm să iubim eram fericiți și eram o comunitate de oameni care își dădeau bună-ziua chiar dacă nu se cunoșteau... Vi se pare o prostie că oamenii se salutau fără să-și cunoască unul altuia viața? Nu, nu e ridicol pentru că ei, spre deosebire de noi, își recunosc sufletele și le apreciează doar prin faptul că sunt vii și sunt suflete bune, nu contează că au violat, că au judecat și că prejudățile nu i-au lăsat să trăiască... Prin simpla lor esență divină de suflete ei pot realiza mai multe decât cred... decât vor realiza vreodată că sunt capabili... De ce oamenii sunt handicapați? Toți, fără excepție, nu pot trăi liber! De ce ne creăm niște boli mentale și niște handicapuri și gânduri negative care niciodată nu ne vor lăsa să fim liberi și să trăim așa cum ne dictează inima... Tu, inimă, singurul meu aliat adevărat, care bate indiferent dacă am bani să își cumpăr bijuterii și bilete la concerte, tu, care-mi lovești pieptul chiar dacă vântul crud te îmbie să cedezi, tu micuța mea care visează și mă ceartă să nu uit de mine și de sentimentele mele in lumea asta frustrată care își uită valorile, tu ești alături de mine chiar dacă mai calc strâmb... pentru că tu știi că eu sunt bună și curată și in spatele măștilor mele te ascunzi tu mereu veșnică... mereu frumoasă... Mulțumesc, inimioară...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate