"Si cand tu vrei ceva cu adevarat,tot Universul conspira la realizarea dorintei tale" ALCHIMISTUL - Paulo Coelho
Nici nu stiu care categorie de oameni sunt mai nefericiti:cei care nu si-au realizat dorinta si traiesc cu speranta,sau cei care au reusit sa-si vada visul implinit si totusi nu simt fericirea mult asteptata. Sa presupunem ca dupa o lunga si aparent nesfarsita lupta cu viata,am reusit sa ajung acolo unde mi-am propus. Dar oare cel mai important lucru, nu este locul de unde am plecat? Cu cat idealul nostru este mult mai sus decat posibilitatile pe care le avem,cu atat lupta este mai acerba si paradoxal,dezamagirea mult mai mare in cazul in care reusim. Mi-am dorit cu disperare,mi-am infruntat destinul si am obtinut. De ce nu pot sa fiu fericita? De ce? Pentru ca exista si posibilitatea sa nu poti pastra ceea ce ai obtinut. Si atunci ce e de facut? Daca nu as fi obtinut, as fi trait cu speranta si nu as fi stiut niciodata cum este,dar acum stiu si nimic nu va mai fi ca la inceput.Cred ca fiecare ar trebui sa-si accepte destinul. Nu, asta nu inseamna resemnare,este acceptare,iar acceptarea iti da pacea sufleteasca si sentimentul ca ai facut ceea ce trebuia sa faci...restul nu depinde de tine.
Daca te-ai nascut undeva in munti...nu-ti face nu ideal din a ajunge in mijlocul civilizatiei,pentru ca intr-o buna zi vei ajunge acolo si atunci nimeni nu va fi mai trist decat tine...nu vei reusi nici sa ramai,dar nici sa ai viata pe care ai avut-o inainte.