Neant

Indraznesc si mai asez in paginile acestui site cateva cuvinte.Pentru ca,din momentul in care am descoperit poezie.ro...paginile acestui site au devenit locul in care mi-am transpus trairile prin saracele-mi cuvinte.Trairi de fericire...sentimente de tristete..Dar...Ce a contat a fost faptul ca am gasit un loc in care sa impartasesc spre lume ceea ce simteam...si am gasit un loc prin care i-am facut pe ceilalti partasi la simtamintele mele...
Si de aceea indraznesc sa mai asez cateva cuvinte...cuvinte simple...In primul rand de multumire pentru voi,toti cei pe care v-am descoperit de un an de zile pe poezie.ro...Pentru voi toti,cei care mi-ati citit textele si ale caror texte le-am citit.Voi toti,cei care au fost poate o mica familie pentru mine in lumea cuvintelor...Deoarece citindu-va textele...am simtit de multe ori apropiere de sufletele voastre...Deoarece v-am simtit la randu-mi aproape cand am pus in fata privirii voastre scrierile mele si poate....poate pentru o bucatica de timp m-am facut inteles.Pentru ca tot ce am scris--putin cum este-am scris la indemnul sufletului meu...si fiece cuvant ce l-am asezat pe pagina pornea din suflet.Pentru ca sufletul meu avea o motivtie.Si acea motivatie l-a facut sa spere...l-a facut sa rada..l-a facut sa planga....Si acea motivatie iarasi l-a facut sa spere...sa rada din nou..si acum....Acum acea motivatie nu mai exista.Si acum sufletul meu se va inghesui intr-un coltisor de umbra si va plange.si poate...poate e mai bine...Fara acea motivatie,ce mai este al meu suflet?Si il voi lasa sa plece...Sa plece si sa ajunga acolo unde Icar nu a putut ajunge...Il voi lasa sa se inalte catre azur...si il voi lasa sa se scalde nestingherit in bucuria luminii de Soare...si il voi lasa sa hoinareasca in voie printre stele.Iar Icar...pe Icar il voi lasa--hm,Nichita--il voi lasa "sa moara putin"...il voi intinde pe pamant si pestera de durere cladi-voi in jurul sau.Si il voi lasa sa se odihneasca.Pentru ca nu mai are catre cine sa se avante acum.Acum...Icar a pierdut..Tineti voi minte ingerul meu?Cel caruia i-am dedicat scrierile mele...motivatia mea de a fi...Acum ingerul meu s-a indepartat...si acum Icar este prea singur..si e pierdut....
Dar..dar nu imi pare rau...deoarece pentru cateva clipe,Icar a cunoscut bucuria implinirii.Si pentru acele clipe...prin inaltarea lui Icar am trait si eu la randu-mi.Spuneti-mi voi...cati sunt atat de norocosi?Eu am fost unul dintre putinii poate...Si tocmai de aceea,rau nu imi pare...Si acum...nu ma sperie linistea...ci acum..simt nevoia sa ma odihnesc..si poate a venit timpul pentru o picatura de odihna..dar nu inainte de un gand catre voi....un penultim gand de fapt,pentru ca ultimul gand il pastrez tot pentru ingerul meu...
Pentru voi...Sa va fie viata plina de lumina.Fie ca al vostru condei sa picure pe hartie cuvinte blande...curcubeu de litere,indemn catre bucuria dea trai si a iubi.Si sa aveti parte de iubire,mai presus de toate.Primiti urarile mele.... simple..fara metafore...Atat va poate darui acum Icar..cuvinte simple,pentru ca atata mai are Icar acum...Cuvinte simple printre picaturile de ceara ce-i plang din aripile odata larg intinse...Cuvinte simple,prin care Icar va multumeste ca ati existat si pentru el....
Si ultimul cuvant al lui Icar...catre Tine....My Angel...Si nu am nevoie de cuvinte pentru a descrie acest gand.Nici nu caut cuvinte in acest moment..Pentru ca acum imi amintesc de clipele in care m-am incalzit la caldura privirii tale...Imi amintesc de clipa in care te-am imbratisat si m-am contopit cu o bucatica din paradisul tau....Imi placea sa rad...si zambesc putin si acum....caci imi amintesc ce spunea cineva:"Cu cat te inalti mai sus,cu atat te lovesti mai rau in cadere."Eu am fost unul dintre cei care s-a inaltat prea sus...mult,mult prea sus...
Sa fii fericit,tu,inger al meu..Si sa gasesti pe acela care sa iti ofere tot ce eu nu am putut....Si de ce nu am putut sa fiu perfect pentru tine?Tii minte....replica aceea...acum cateva seri..."Tu ma faci sa-mi doresc sa devin un om mai bun!".Pentru tine...mi-am dorit asta..Pentru tine.....Si daca nu am reusit..atunci ce rost mai are?Sunt trei zile de cand nu te mai am aproape...sunt trei zile de cand m-am inchis in mine...si fiece clipa ce trece..imi sfasie o bucatica de suflet.Si sunt trei nopti de cand in somnu-mi chinuit apari in fiece clipa...Inainte nu te visam atat de des..Acum...Invie sufletul meu in cele cateva clipe de visare..Si traiesc din nou,caci te am aproape...Si apoi deschid ochii...si naluca visului meu se pierde...Si lacrimi de sange picur atunci din suflet...si imi doresc pentru o ultima data sa cad intr-un vis adanc....si sa te pastrez in visul meu pentru totdeauna...Caci fara tine...nu mai are rost...Caci imi aduc aminte.....Cand am plecat...cand eram acolo sus,in inaltul cerului...Soarele stralucea atat de frumos..Priveam pe fereastra ingusta si imi mangaiam privirea de covorul de nori de sub noi...si mi-as fi dorit...sa nu merg mai departe..Sa pot deschide o clipa o usa si sa ma arunc in gol...sa ma contopesc cu un nor...Sa ma topesc intr-o raza e soare..si poate cu putin noroc...o aripa de vant m-ar fi purtat inapoi....Si poate un nor ar fi plans cu o lacrima din mine pe fruntea ta...Si poate soarele ti-ar fi mangaiat obrazul cu o raza din sufletul meu...Dar..m-am lasat purtat mai departe..si soarele a disparut...si norii s-au facut pantec de furtuna...Si m-a inconjurat ploaia...si intunericul a coborat peste mine..am coborat pe pamant si pasii mi-au devenit de plumb....Prin perdeaua de ploaie...mi-am inaltat privirea catre cer,implorand sa mi te mai arate o data...si cerul a rams intunecat si mut rugamintii mele....Si atunci...am lasat lacrimile sa se amestece cu ploaia...si nu mi-a pasat ca ceilalati calatori se uita ciudat la mine...Imbatranit,m-am indreptat catre nicaieri...Si nu mi-a fost teama...si nici acum nu imi este...
Sarut aripile sufletului tau,My Angel.De cate ori am zis aste cuvinte...Si le mai spun o data...si inca o data....Si poate cerul ma va ajuta sa devin un colt de stea...si sa veghez asupra sufletului tau.... pentru totdeauna.......

Icar,19 Octombrie 2002,in the middle of nowhere........