Dimineata ploua. Si frig. Sunt nehotarita, sa plec, sa nu plec. Plec, nu mai am timp in alta zi.

Iau metroul spre Marble Arch. La Marble Arch, nu stiu incotro e statia de bus pentru Oxford City. Trebuie sa trec printr-un subway, trec, pana la iesirea cu numarul 7 sunt doi homeless-i, un coridor interminabil, ajung, e ok, intreb, intr-un accent de cartier londonez, unde e statia pentru Oxford si mi se raspunde amabil. Ajung in statie, opresc din mers un express pe care scrie Oxford, intreb soferul, imi face semn sa ma urc, ma urc, 7 lire day return cu carnetul de student de la masterul din Romania.

Superb peisajul. Ca pe drumul Botosanilor. Pare a fi mioritic, deal-vale intr-o perpetua rearanjare a culorilor. Nori mari de apropierea oceanului si foarte jos. O zi calma de toamna. Aici nu stii cand vine toamna. Numai te uiti si vezi ca frunzele sunt ruginii la varf. Si ei au vaci, si oi, si tarani care lucreaza campul.

Drumul este cam de 1 ora jumatate, plus aglomeratia de pe autostrada, pana la iesirea din capitala.

Ajung intr-un orasel superb, cu case ca la noi la munte, frumos aranjate, precum in povestile scrise de nordici. Cora ma asteapta la ultima statie [ca un fel de autogara]. Bogdan vine cu bicicleta de la colegiu, nu e departe. Oraselul este cam de 100 000 locuitori, foarte multi turisti, mai mult de 2/3 din lumea de pe strazi sunt turisti. Multi asiatici. Aglomeratie pe strazile principale [care sunt doar trei]. In rest, stradute mici langa zidurile colegiilor.

*

In Oxford, casele isi fac loc printre zidurile colegiilor. Nu stii unde incepe colegiul si unde se sfarsesc magazinele. Casele sunt toate cu mansarda, cu geamuri mici, vantul sufla mai tot timpul, de la est sau de la vest, pe culoarul Tamisei.

Colegiile sunt construite in secolele XIII-XIV, toate au o capela de rugaciune, protestanta [sub protectia lui Henric al VIII-lea, cel cu
executiile], un zid imprejur, camarute, usi putin inalte si inguste, miros de mucegai si de timp, biblioteci cu carti vechi de cand hau' [ceea ce la ei inseamna multe secole inaintea cartilor noastre], pajisti pe care se sta direct pe iarba, frumos ingrijite. Si frig.

Christ Church College este foarte frumos, este cel mai reprezentativ, cunoscut din toate vederile cu Oxford. Zidurile se vad patrate, in mijlocul orasului. In interiorul zidurilor este statuia baiatului care alearga [si care e putin inclinata - absolut, din cauza vantului care sufla aici, zice Cora - si intr-adevar bate un vant groaznic, dinspre vest]. Fantana are nuferi mari si galbeni, deschisi si pe o vreme intunecata ca asta. In jur, iarba taiata scurt, pajiste inconjurata de ziduri, auster, simplu. Ideal pentru studiul in interior, zambeste Bogdan.

Capela este cam cat Mitropolia noastra, orga se aude de afara. Vedem vitralii, ascultam muzica de orga, plecam mai departe. Bogdan spune ca apartamentele profilor sunt super luxoase. Pana si manerele usilor sunt aurite. Si il cred. Ma uit pe geam in biblioteca. Nu am voie sa intru inauntru, sunt doar vizitator.

New College este ridicat cam in jurul anilor 1350. New college. Colegiile se lupta intre ele, daca in trecut la modul propriu, acum cu vorba si cu scrisul. Se munceste mult, ca si student, aici. Dar oricum nu prea ai ce face, spune Bogdan. In primii doi ani se fac multe materii de cultura generala, de exemplu, la Fizica se invata Literatura, sunt de facut eseuri... Dupa doi ani se intra in materia propriu-zisa a Fizicii. Ca si undergraduate, e cu mult mai serios decat in America, spune mai departe Bogdan care este fellow aici. Si unele cursuri sunt mai serios predate chiar decat in Romania.

Magdalen College [a se citi 'modlin'] este colegiul unde nu a fost primit nici fiul al nu stiu catalea al sultanului din Brunei. Este foarte stricta admiterea. Exista, ca undergraduate, aici, o fata din Romania, si nu oricare, ci fiica unui mare sef. Bani grei pentru scolarizare.

Incepe sa ploua. Ne indreptam prin Gradina Botanica, spre Tamisa. Drum de pamant prin padurice. Canale laterale pe care se poate ajunge din centrul orasului la Tamisa. Ratze semi-salbatice inoata spre noi; uite, le vezi, sunt cam cersetoare. Frigul patrunde bine sub penele lor. La fel sub haine. Ratustele dorm pe iarba. In partea opusa a Gradinii este o pajiste ingradita, cu caprioare, vreo 10-15, puiuti cei mai multi.

E deja ora 6 seara. Grabim pasul spre Tamisa. Ajungem, desi se vede soare undeva in partea cealalta a orasului, incepe din nou sa ploua. Picaturile de apa par a fi fulgi de zapada in lumina soarelui. Tamisa e mica; cam cat Bahluiul, zice Bogdan. Doar mai adanca si mai curata.

Ploua, fac poze picaturilor de ploaie, apoi mergem mai departe. Pe malul celalalt, canalele Tamisei trec pe sub case. In partea opusa a soarelui apare curcubeul, deasupra Tamisei mici. Maine e Sfanta Maria, tot mica.

Intr-un golf, cateva lebede se indreapta spre mal; fiecare are inel la picior, semn ca sunt ale Reginei. Un pui de lebada cu pene inca gri este gonit; inoata dupa pod, nu-l mai vedem. Hranim lebedele Reginei cu biscuiti cu ciocolata. Le plac biscuitii, ii inmoaie mai intai in apa si apoi ii mesteca, asa cum faceau gastele de la mamaia cand mancau graunte. Una dintre ele isi desface aripile si incearca sa sara spre mine, pe mal.

Trebuie sa plec, e deja ora 7, a trecut ziua. Prind autobuzul de 7.30, imi iau ramas bun. Nu stim cand ne mai vedem.

Inainte de a se intuneca, un alt curcubeu - sau poate acelasi - cuprinde toata zarea din dreapta mea.

Din noapte, o altfel de Londra.

-------------------------
Oxford, 7 septembrie 2002


Astazi, diriga mea din liceu ar fi implinit 47 de ani. Ea mi-a fost inceputul acestui drum.
Ii aprind o candela in sufletul meu,
cu dragoste, peste ani,
Alina