-Și stai de mult pe malul acesta?
-Am văzut codrul cum se leagănă.
-Dar pește ai prins?
-Nu n-am prins dar am văzut codrul cum se leagănă.
-Stai de mult pe malul acesta. Adevărat. Vino cu mine și ai să fii pescar de oameni.
-Omul lui Dumnezeu tu nu înțelegi că eu pescuiesc fiindcă mi-e foame? Am o familie de hrănit și mai am un gol în suflet de umplut.
-Lasă-ți năvodul și uită-ți lansetele vino cu mine și ai să fii pescar de oameni. Aici te pândesc tâlharii să-ți fure prinosul și frigul te pândește și încă unii vor să-ți golească sufletul de tot.
-Omul lui Dumnezeu tu nu înțelegi că eu pescuiesc de foame?
-Dar pește ai prins?
-Bine dacă ești într-adevăr ceea ce spui arată-mi unde s-arunc lansetele și năvodul.
-Din clipa-n care ai cerut ai și primit. Acum ce vei face?

Mai întâi mi-am hrănit familia. Prinos îmi mai rămase numai pescuirea. Atunci am scris o poveste cu gândul să o duc redactorului-șef și astfel să fac bani să-mi umplu golul din suflet. Redactorul a venit singur în locul unde se-adună pescarii și negustorii de pește. Din bucuria (trecătoare) a familiei mie nu-mi mai rămăseseră decât capul peștelui șira spinării coastele și coada. Redactorul mă întrebă
-De mult stai să vinzi peștele acesta sau ce-a mai rămas din el?
-Am văzut codrul cum se leagănă de cum s-a deschis piața.
-Dar pește ai vândut?
-Nu n-am vândut dar am văzut codrul cum se leagănă.
-Vino cu mine și ai să fii redactor de oameni.
-Omul lui Dumnezeu tu nu înțelegi că eu vând pește fiindcă mi-e frig? Am o familie pe care trebuie s-o încălzesc și mai am și un gol în suflet de umplut.
-Bine dar unde este peștele tău? Iată pescarii toți au adus câte un pește doar tu ai venit cu un schelet.
-Aceia nu sunt pescari adevărați. Nimeni nu poate aduce peștele în piața aceasta iar tu nu ești un redactor adevărat. Dar bucuria familiei mele (scurtă – ce-i drept) aceasta este adevărată.
-Lasă-ți peștele vino cu mine și ai să fii redactor de oameni.
-Omul lui Dumnezeu tu nu înțelegi că eu vând peștele fiindcă mi-e frig? Dacă ești într-adevăr redactor de oameni dacă ești cu adevărat arată-mi atunci unde să-mi vând peștele.
-Din clipa în care ai cerut ai și primit. Acum ce vei face?
-Mă trag mai aproape de frig mai aproape.
-Și stai de mult lângă el?
-De când stau astfel am văzut codrul cum se leagănă..

Rămânându-mi ceva mărunțiș m-am dus la femeia-pescar cu pietre albastre și roșii pe deget. Să îmi alătur golul din sufletul meu de golul din sufletul ei. Ea îmi zise –
-De mult ai golul acesta în suflet?
-Dintotdeauna.
-Lasă codrul hai cu mine.
-Tu ești o pescăriță de oameni?
-Da. Hai cu mine să vezi cum te leagănă codrul.