poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-06-05 | |
-Și stai de mult pe malul acesta?
-Am văzut codrul cum se leagănă. -Dar pește ai prins? -Nu n-am prins dar am văzut codrul cum se leagănă. -Stai de mult pe malul acesta. Adevărat. Vino cu mine și ai să fii pescar de oameni. -Omul lui Dumnezeu tu nu înțelegi că eu pescuiesc fiindcă mi-e foame? Am o familie de hrănit și mai am un gol în suflet de umplut. -Lasă-ți năvodul și uită-ți lansetele vino cu mine și ai să fii pescar de oameni. Aici te pândesc tâlharii să-ți fure prinosul și frigul te pândește și încă unii vor să-ți golească sufletul de tot. -Omul lui Dumnezeu tu nu înțelegi că eu pescuiesc de foame? -Dar pește ai prins? -Bine dacă ești într-adevăr ceea ce spui arată-mi unde s-arunc lansetele și năvodul. -Din clipa-n care ai cerut ai și primit. Acum ce vei face? Mai întâi mi-am hrănit familia. Prinos îmi mai rămase numai pescuirea. Atunci am scris o poveste cu gândul să o duc redactorului-șef și astfel să fac bani să-mi umplu golul din suflet. Redactorul a venit singur în locul unde se-adună pescarii și negustorii de pește. Din bucuria (trecătoare) a familiei mie nu-mi mai rămăseseră decât capul peștelui șira spinării coastele și coada. Redactorul mă întrebă -De mult stai să vinzi peștele acesta sau ce-a mai rămas din el? -Am văzut codrul cum se leagănă de cum s-a deschis piața. -Dar pește ai vândut? -Nu n-am vândut dar am văzut codrul cum se leagănă. -Vino cu mine și ai să fii redactor de oameni. -Omul lui Dumnezeu tu nu înțelegi că eu vând pește fiindcă mi-e frig? Am o familie pe care trebuie s-o încălzesc și mai am și un gol în suflet de umplut. -Bine dar unde este peștele tău? Iată pescarii toți au adus câte un pește doar tu ai venit cu un schelet. -Aceia nu sunt pescari adevărați. Nimeni nu poate aduce peștele în piața aceasta iar tu nu ești un redactor adevărat. Dar bucuria familiei mele (scurtă – ce-i drept) aceasta este adevărată. -Lasă-ți peștele vino cu mine și ai să fii redactor de oameni. -Omul lui Dumnezeu tu nu înțelegi că eu vând peștele fiindcă mi-e frig? Dacă ești într-adevăr redactor de oameni dacă ești cu adevărat arată-mi atunci unde să-mi vând peștele. -Din clipa în care ai cerut ai și primit. Acum ce vei face? -Mă trag mai aproape de frig mai aproape. -Și stai de mult lângă el? -De când stau astfel am văzut codrul cum se leagănă.. Rămânându-mi ceva mărunțiș m-am dus la femeia-pescar cu pietre albastre și roșii pe deget. Să îmi alătur golul din sufletul meu de golul din sufletul ei. Ea îmi zise – -De mult ai golul acesta în suflet? -Dintotdeauna. -Lasă codrul hai cu mine. -Tu ești o pescăriță de oameni? -Da. Hai cu mine să vezi cum te leagănă codrul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate