Sunt ei 2. Restul mulțimii trece nepăsătoare pe stradă. Mulțimea plimbă cărucioare cu bebeluși, poartă șacoșe pline de cumpărături și ochelari de soare. Cei 2 poartă cămăși albe cu dungi albastre. Bicepșii le joacă sub pânza curată. S-au așezat la colț de stradă și au început să-L vândă pe D-zeu. Mulțimea e nepăsătoare. Zăpușeală. Bebelușii plâng, ochelarii de soare pleznesc în mii de cioburi. Ei continuă să caute cu ochii vreo ființă labilă psihic. Pe stradă toată mulțimea e ca un soldat roman plin de răni și decorații. Dramele se ascund în spatele ochelarilor de soare. Ei 2 știu. Știu tot. Spionii lui D-zeu sunt agili. Abordează o bătrânică cu pielea zbârcită. „Doamnă dragă, vreți să ajungeți în Rai?!” „Unde să ajung maică?!” „În rai doamnă, în rai!” „Da’ cine ești dumneata tinere?! De unde știi dumneata unde-i Raiul? Ai vreo hartă cu locația exactă?!” Pentru o clipă cei 2 vânzători de fericire biblică se gândesc, caută o modalitate de-a aș arunca plasa cu dibăcie pentru a pescuii coșmarurile bătrânei cu pielea zbârcită. Își fac inventarul refrenelor biblice pentru aducerea pe calea cea bună a rătăciților cu medie de vârsta de 70 de ani. „Doamnă dragă, Iov...” „Iov?!” Sună telefonul bătrânei. „Da! Costele?! Tu ești?!... N-am luat maică cartofi că-s scumpi. Lasă că iau vinete să facem o zacuscă... Da-da!... Bine... Ajung repede! Hai închide că consumi mult!”
Soldați romani defilează prin fața celor doi spioni ai Domnului. Cu ochelari de soare și cărucioare pline de bebeluși. Nu cumpără nimeni azi. Nu e o zi bună pentru a vinde biblii și fericire edenică la kilogram.