Cu siguranță ați fost cel puțin odată în viață la un supermarket. Constanța are mai multe, majoritatea au răsărit în ultimii ani. Dar să nu vă închipuiți că e un oraș așa de mare.
De curând la Selgros mi se părea cunoscută casierița. Și eu îi păream cunoscut, ne uitam lung unul la altul. Nevastă-mea deja intrase la idei, credea că e dragoste la prima vedere. Mi-am adus aminte primul și i-am spus:
- Mai țineți minte, anul trecut ne-am pupat într-o intersecție.
Am izbucnit amândoi în râs. Dintr-o înțelegere greșită a priorității de dreapta, doamna respectivă îmi bușise portiera. Am făcut schimb de impresii. Ea și-a recuperat carnetul după trei luni, dar portiera mea a rămas definitiv cu un zăngănit metalic.

Merg la un supermarket cel puțin odată pe lună așa încât pot face o comparație. Și pot da câteva sfaturi competente.

Mai întâi cărucioarele. La Metro sunt unele care în partea de sus au un coș iar în partea de jos o platformă. Din cauza coșului nu vezi vârful platformei. E ca la mașini: dacă păstrezi distanța îți intră altcineva în față. Dacă nu, riști ca cel din față să pună frână și să-l atingi. Neplăcut e când cel din față e nevastă-ta. Prima oară se întoarce și se uită semnificativ. A doua oară se încruntă. A treia oară îți șoptește printre dinți:
- Dane, te-am rugat să fii mai atent !
Evident, din momentul ăla păstrezi distanța regulamentară. Și la fel ca pe stradă, în spațiul rămas se infiltrează cineva grăbit. Care inevitabil o atinge pe nevastă-ta. Care se întoarce furioasă:
- Ce Dumnezeu, doar ți-am spus să…
Moment de jenă din partea ei. De scuze din partea lui. De chicotit în minte din partea mea. Þineți minte mutra nevinovată a lui Stan când Bran îl considera vinovat fără vină ?

La Carrefour și Real au altfel de cărucioare. Un coș mare cu un coșuleț mic în partea de sus. Unul aiurea, fără un perete. În momentul în care vrei să rearanjezi obiectele, să te ferească Dumnezeu să folosești coșulețul mic. Știți ce cade pe acolo ? Vă spun eu, că am pățit-o. Sticla cu ulei de măsline. De ce ulei ? Pentru că provoacă mizerie maximă. De ce de măsline ? Pentru că e cel mai scump.

Cel mai mult îmi place la Carrefour. Și la Cora, dar pe ea o știu din București, în Constanța încă nu a apărut. Au raioane bogate de cărți, CD-uri și DVD-uri. În timp ce mă delectez răsfoind noutățile, soția mea colindă pe la rafturile de îmbrăcăminte, încălțăminte, cosmetice, obiecte de uz casnic, etc. Când ajunge la raioanele alimentare, țârâie celularul:
- Sunt la raionul de lactate, lasă cărțile și vino și tu !
Apropo’ de raioanele alimentare. De câte ori văd galantarele pline cu carne, mezeluri, lactate, delicatese, mă apucă nostalgia și încep să filozofez:
- Ce e fericirea ? Păi în anii ’80 fericirea ar fi fost să umpli un cărucior din ăsta mare cu toate produsele de aici. Dar ce zic eu fericire… Raiul pe pământ !

Un lucru deosebit de dificil e să parchezi căruciorul undeva pentru cele câteva minute când soția colindă printre rafturile din jur. Ai mai multe soluții. Ideal este să găsești un spațiu mare și liber. Te așezi în mijloc și în primele câteva secunde ești fericit. După care mai apar trei-patru care parchează lângă tine. Locul se strâmtorează rapid până când ajungi să fii boscorodit de cineva:
- Tocmai aici ți-ai găsit, nu vezi că n-are omul loc să treacă ?
Altă variantă este să îți așezi căruciorul lângă o vitrină. Mai întâi studiezi terenul și alegi una cu obiecte neinteresante, la care nu se uită nimeni. Ei bine, după ce te așezi acolo vitrina respectivă devine brusc deosebit de atractivă. Din trei în trei secunde apare cineva care se străduiește să vadă ce e în spatele căruciorului. La început, văzând cât de multe femei se lipesc de tine și te înghesuie din toate părțile, se ridică în tine orgoliul de mascul:
- De acum numai parfum din ăsta îmi cumpăr !
Ultima oară am găsit un loc strategic lângă o cuvă mare de patru-cinci metri lungime, plină cu mere frumoase. Credeam că toate sunt la fel de frumoase, dar mă înșelam. Cele mai frumoase erau în dreptul meu. Indiferent unde îmi mutam căruciorul.

Cel mai greu e când ajungi acasă. Portbagajul e plin cu 20-30 sacoșele plus alte câteva obiecte mari, gen baxuri de suc sau bidoane de apă plată. Eu stau la etajul III într-un bloc de patru etaje, fără lift. În medie trebuie să fac trei drumuri. Știți care e visul meu ? Să-mi construiesc o căsuță, prevăzută cu o bandă rulantă între garaj și bucătărie.