închid ușa lumina ochii poate că așa s-ar rescrie
cercurile liniștea
despre unele
și altele
într-o lume de geometrii contradictorii
cu sentimentele frumos ambalate
ce răsfrîng în foițe stacojii umbre decolorate chipuri
pînă într-o copilărie cu gustul de acadea
sfărîmicios dulce
cerul gurii robit amintirii
ori/cum nu se poate
descrie
valea asta a plîngerii
noița unui timp lichid
suspendat între un eu și celălalt
un alt fel de mine depresiv
cu surîsul înghețat pe buze trecător
o retorică sîngerie între legi
la limita balansului ierni alegorice
dansul cailor de zăpadă
copite de argint
sub fiecare un șarpe
nedormindu-și în pînda semnului
somnul
femeia de malahit
fereastră în bătaia vînturilor
răscruce