dacă tac îmi crește un munte pe piept. nu-mi pasă prea mult. totuși nu mă culc încă
de teamă să nu-i fiu asemenea mortului de lângă mine.

nimeni nu mă întreabă nimic. au lăsat un singur bec aprins pe coridor.
ca să văd întunericul.
respirația mea e însoțită de a celuilalt. cel căruia în unele nopți îi spun tu.

pe neașteptate răsar flori din crăpăturile pereților. le simt mirosul ierbos și intru în panică. tot ce e viu poate să moară. tot ce e viu îmi este diferit și mă sperie
pentru că viața latră în mine
și mușcă.