|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ Fotograful de suflete
￭ Despre maeÈ™tri, maiÈ™tri È™i calfe (text revizuit)
￭ (Momentul acela cand…)
￭ ​prolegomene la un plan de acÈ›iune conceput cu aportul persoanelor cu dizabilități
￭ Băiatul meu
￭ masă pentru două persoane È™i un gol venit de nicăieri
￭ ​un poet îmbrăcat în negru È™i mortierele sale ca doi dobbermani pe autostrada prin mare
￭ Copacul din hazardul acestei inimi
￭ ptiu
￭ Cum e muÈ™tarul pe mic
￭ Măria Sa Nesomnul
￭ Crepuscul
￭ să nu mori niciodată când sunt prezidenÈ›iale
￭ Capcană
￭ mamă moartă
￭ Unul dintre avataruri
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
semafoare, licurici și libelule
personale [ Jurnal ]
pre_texte
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de ioana negoescu [ioanan ]
2006-12-28
| |
nu știu cum să mai aștept. mă acopăr cu gesturi
ele se strecoară ca niște licurici în ochii trecătorilor.
semaforul se face verde foarte târziu
atunci când nu mai am unde să plec.
stau încă încă o tură. spun pas.
nu mă frământ prea mult în legătură cu asta
oricum așteptarea schimbă ceva
esențial
este ca o muțenie foarte veche
care îmbătrânește deodată cu tine
e atâta strălucire în jur
oamenii par niște libelule imense
care se grăbesc să ajungă acasă.
 |
|
|
|
