|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
￭ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
semafoare, licurici și libelule
personale [ Jurnal ]
pre_texte
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de ioana negoescu [ioanan ]
2006-12-28
| |
nu știu cum să mai aștept. mă acopăr cu gesturi
ele se strecoară ca niște licurici în ochii trecătorilor.
semaforul se face verde foarte târziu
atunci când nu mai am unde să plec.
stau încă încă o tură. spun pas.
nu mă frământ prea mult în legătură cu asta
oricum așteptarea schimbă ceva
esențial
este ca o muțenie foarte veche
care îmbătrânește deodată cu tine
e atâta strălucire în jur
oamenii par niște libelule imense
care se grăbesc să ajungă acasă.
 |
|
|
|
