poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-10-28 | |
Se pare ca m-am trezit; e o noua zi. Noua e o cifra. Rotunda, fara colturi. Viata mai are colturi. De fapt fiecare zi e un nou colt. Dupa ce se mai scurge o noua zi, te poti uita inapoi sa vezi de unde ai plecat... dar nu mai vezi... Sunt prea multe colturi.
Dar, colturile astea sunt interesante.... Cateodata un colt poate fi ultimul. Doar de asta se zice: "A dat coltul". Si a da este frumos. Totul incepe prin daruire.... daruirea vietii. Din pacate... cu timpul, uitam sa daruim si doar cerem. De ce uitam? Nu stiu...poate pentru ca prea multele colturi ne fac sa uitam. Dar si uitarea e ciudata, nu? Uitam pentru a face loc pentru altceva de tinut minte. Care e criteriul? Sigur nu e criteriul de divizibilitate cu 2. Ne nastem, totusi, divizati in 2, multi dintre noi incercand sa ne gasim cealalta parte. E cam greu, avand in vedere miliardele de alternative... prea multe alternative care, poate, nu contin deloc partea cealalta; cateodata te mai dai batut si nu mai cauti nimic, poate ca esti un ciob fara jumatatea'i. Cioburile's periculoase, de obicei: pot cauza multe rani multor persoane, mai ales celor cunoscute, asa ca'i mai bine a fi spulberate'n vant. O palma de pamant poate, totusi, acoperi cu uitare orice ciob.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate