Unui corespondent anonim, despre principala dogmă distrugătoare
(Scrisoarea a 178-a)

Cine ești și ce ești, nu scrii. Te semnezi însă ca “ateu și bun patriot”. Spui că îți însusești principala dogmă a ateilor moscoviți, cea despre inexistența Dumnezeirii, iar toate celelalte care le propovăduiesc ei le respingi și rămâi… bun patriot.
Sărace omule, cine te-a împins pe un alunecuș unde nu ai cum să te ții? Căci de ce o să te apuci ca să te întorci la înalțimea de unde ai alunecat la vale? Þi-ai pierdut credința; așadar, ai rupt legăturile ce te legau de Făcătorul tău, ți-ai întins amândouă mâinile în mâinile satanei și crezi că te ții unde vrei tu! Ateii moscoviți sunt consecvenți, tu nu ești consecvent. Lepădându-se de Dumnezeu, ei au sfârșit prin a se lepăda și de toate celelalte valori, până la capăt: de căsătorie, și de patrie, și de suflet, și de conștiință și de morală. Iar tu, după ce l-ai părăsit pe Dumnezeu, socoți că ții toate celelalte. Ei sunt consecvenți pe calea cea rea, iar tu nu ești consecvent. Nu poți să-ți însusești principala lor dogmă distrugătoare, din care vine tot restul distrugerii în toate domeniile și în toate direcțiile și totuși să te ții într-un loc pe care îl vrei tu.
Ai de ales: fie să nu pășești deloc pe calea alunecoasă, fie să cazi cu ei până la capăt în prăpastie. Dacă Dumnezeu nu ar exista, cum afirmă ei în nebunia lor, oamenii ar fi o mulțime de omizi create de hazard și care, după părerea lor, trebuie doar puse deopotrivă la îngrășat în vederea morții.
Aceasta este a doua lor dogmă ca însemnătate: a-i pune la
îngrășat pe toți oamenii deopotrivă pentru abatorul morții- fiindcă tăgăduind credința în atotputernicul Dumnezeu, au rămas cu credința în atotputernica moarte.
Ca atare, când vorbesc despre “raiul pe pământ”, ei vorbesc de fapt despre o masă pusă pe dintele morții.
Să știi că cel ce îl pierde pe Dumnezeu din minte și din inimă se simte dintr-odată dezlegat de toate îndatoririle, golit de toate nădejdile, întunecat cu mintea și otravit cu inima. Uciderea este atunci pentru ei la fel de îndreptățită ca sinuciderea; căsătoria e pentru ei o comedie, dragostea de copii prostie, dragostea de patrie una și mai mare, prietenia- înhăitare.
Căci toată lumea este pentru ei staul de vite fără păstori, iar viața un mucegai întâmplător pe umerii pamantului. Toate acestea decurg în mod logic pentru cel ce îl tăgăduiește pe Dumnezeu.
Iar pe tine unde te-a dus mintea? “Ateu și bun patriot”!
Vai de țara cu așa niște patrioți, și de poporul cu conducători al căror felinar e stins!
Când vor pieri păcătoșii, veți vedea, spune proorocul (Ps.36,34).
Ori n-ai văzut până acum ori nu ai auzit cum au trecut oamenii și mulțimile de oameni fără credință în Dumnezeu? Daca voi începe să-ți înșir numele lor începând cu vremurile vechi și până în ziua de astăzi, va fi nevoie de mult și de multă cerneală. Îl va sfărâma- păzește-te!-îl va sfărâma
Cel Preaînalt pe ateu în viitor cum l-a sfărâmat și în trecut- îl va zdrobi pe el cum se zdrobește vasul olarului, spune Scriptura.
Așadar, păstrează-ți viața și rațiunea- iar pe acestea două omul poate să și le păzească numai cu ajutorul Dăruitorului vieții și al rațiunii.