Moartea atinge prezentul cu ruine de piatra veche, galbenă, clădită în închisori reci și umede.
Cum intri în Port Arthur, un așezămînt pe insula Tasmaniei, parcă ai intra într o altă eră. Imaginile, aerul, mirosul, toate simțurile sînt agitate și încercate la un loc.
Nu e nevoie de ghid, cu sau făra el, poți citi istoria locului, și mergi încet, ca și cum lanțurile secolelor trecute te-ar ține legat. Te vezi mai mic, mai neputincios ca niciodată. Admiri, de undeva de jos, foarte jos, zborul liber al păsărilor. Liniștea e apăsătoare, rar, cîte-un ecou rătăcit străbate printre ziduri: strigăt neputincios din alte vremuri.