|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ Apoi reîncepe forfota obișnuită
￭ soare de sticlă
￭ sunt în corpul meu
￭ biserica trupului
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
final
personale [ ]
poeziștilor mei de aproape și de aiurea
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Mihai Leoveanu [leoveanu ]
2006-09-05
| |
Nu știu dacă am fost un poet adevărat, dar știu că am fost om, pentru că am iubit mult și am suferit mult, pentru că am greșit mult și am știut să-mi recunosc – ori de câte ori s-a putut – greșeala și am trăit cum numai eu știu penitența interioară, dar nu am urât niciodată. Și asta trebuie să facă un om și un poet: să iubească mult, să sufere mult, să greșească și să-și recunoască – dacă se poate – greșelile, dar să nu urască niciodată...
 |
|
|
|
