poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3208 .



Pentru Tine!
personale [ ]
Despre pace, armonie și fericire

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [hyp1 ]

2006-08-25  |     | 



Pace! Armonie! Fie ca toate ființele să fie în pace și armonie!

De ce ar dori cineva ca toate ființele să fie în pace și armonie?
Doar cel ce simte lipsa păcii și a armoniei și nu acceptă această stare, dorește pacea și armonia. Doar cel nu poate să simtă că pacea și armonia sunt deja prezente, caută pace și armonie. Cel ce este pace și armonie se bucură de pace și armonie.

Dar poți simți lipsa păcii, lipsa armoniei, fără ca această lipsă să fie prezentă în propria minte? Dacă nu este pace, atunci cu siguranță se manifestă lipsa păcii. Dacă nu este armonie, atunci cineva va simți haos, dizarmonie, contradicție.
Odată ce cineva realizează că pacea și armonia sunt absente, începe căutarea. Cineva aleargă după lucrurile care par a-l face fericit. Cu sinceritate, se dedică și împlinește lucrurile care presupune că-l vor face fericit și constată că odată împlinite, nu este suficient de fericit. Caută alte lucruri care să-l facă fericit până realizează că toată viața a alergat după iluzii. Această vânătoare de iluzii este necesară pentru a realiza inutilitatea ei ca și scop în sine. Până cineva nu încearcă această modalitate pe propria piele până la capăt, nu poate să treacă la schimbarea modului de a căuta fericirea. Unii ajung faimoși, alții puternici, alții bogați, alții își realizează obiectivul pentru care au luptat o viață… La capăt îi așteaptă inevitabil aceeași concluzie… nu sunt suficient de fericiți, sunt chiar frustrați că după atâtea eforturi încă sunt lipsiți de fericire, tot timpul este cineva mai important și mai puternic, cineva mai bogat sau mai frumos, ceva mai mare de realizat. Nebunia pare că nu se termină niciodată. Nu trebuie mers chiar atât de departe. Fiecare merge cât poate. Când nu mai poate să continue, sătul de competiția cu el însuși, învins de propria lui gândire, de propriile idealuri și dorințe, de propriile orgolii și ambiții, se oprește… și pentru prima dată se uită la el însuși cu sinceritate, nu se mai minte și-și acceptă înfrângerea. Își acceptă nefericirea și eșecul. Se abandonează unei voințe mai puternice. Încetează lupta. În momentul de liniște și pace dintre lupte apare o înțelegere, mai curând o intuiție, o acceptare a schimbării, o înțelegere a inutilității efortului încrâncenat, a obsesiei.
Modul de a gândi de până atunci naște însă altă provocare. Concluzia pare logică: dacă metoda de a alerga după ce pare a te face fericit nu aduce nici un rezultat, atunci metoda trebuie schimbată. Inițial cineva a schimbat obiectele care se presupunea că ar aduce fericirea și a ajuns la concluzia că procesul nu are nici o finalitate, că NU ȘTIE ce îl face fericit.
Cineva începe să înlăture lucrurile care par a-l face nefericit în speranța că dacă va înlătura tot ceea ce îl face nefericit, va fi fericit. Sunt multe de înlăturat și procesul poate fi dificil, anevoios. Necesită multă răbdare și perseverență. Poate dura o fracțiune de secundă sau poate dura o viață. Sunt sacrificii mari. Renunțări. Îndoieli și confirmări. Fiecare renunțare, fiecare sacrificiu, fiecare abandonare și golire pare a aduce umplerea cu un strop de pace. Când pacea e aproape instalată, renunțarea e deja un obicei. Acest proces face din oameni obișnuiți, așa numiți sfinți. Unii își dăruiesc sfințenia și renunță la ea, alții o dăruiesc păstrând-o. Așa se vede prin ochii celorlalți, dar pentru ei nu mai contează cum se vede. Nu pot să facă decât ceea ce trebuie să facă.
În capăt, procesul renunțării devine atât de puternic încât apare ultima renunțare. Renunțarea la corp, la lume, la minte, la eu, la tot. E o perioadă periculoasă, numită noaptea sufletului. Ea prevestește apariția zorilor, a luminii. Necesită supraveghere apropiată a unei persoane care știe ce face, care a trecut prin asta, sau care este instruită special pentru asta. Când egoul este prea obosit de atâtea renunțări, poate „pleca” înainte de a distruge corpul fizic. Plecarea egoului înseamnă autoacceptarea sa ca manifestare a dumnezeirii și topirea lui, identificarea cu MANIFESTAREA. Însemnă renunțarea la renunțări. Înseamnă dispariția oricărui efort și a oricărei tensiuni, înseamnă acceptarea lucrurilor așa cum sunt. „Ești un simplu observator. Lasă natura să lucreze.” Acceptă manifestarea ce se exprimă prin ceea ce pare a fi tu.
Ajuns aici, cineva va fi plin de recunoștință și iubire pentru toată MANIFESTAREA, pentru cei prin care i s-a inspirat realizarea, pentru cei care l-au ajutat cu bine s-au l-au călit prin „rău”. Poate aparența sa va fi similară… poate modificări majore nu se vor vedea. Poate va spune și va face cam aceleași lucruri… dar calitatea acțiunilor sale va fi cu totul alta. Efectul lor va fi cu totul altul. Cei ce au ochi să vadă, vor vedea. Cei ce văd pacea din alții este pentru că încep să-și găsească propria pace. Ceea ce e făcut cu pace, e făcut din iubire. Unde este pace și iubire, armonia nu întârzie să se manifeste.
Odată cu pacea vine și înțelegerea. Cât timp este agitație în minte și tensiuni, lucrurile nu pot fi văzute așa cum sunt. Când mintea se liniștește, lucrurile redevin clare, pacea se manifestă, înțelegerea apare, armonia se instaurează.
Cineva care știe, nu are îndoieli și nu are credințe. ȘTIE. Nu mai este nevoie să creadă, să bănuiască, să se îndoiască. Poate să exprime aceste stări știind însă că nu știe nimic, că nu este nimic de știut înafara MANIFESTÃRII însăși. Îmbrățișează plin de recunoștință misterele VIEÞII, ale IUBIRII, ale MANIFESTÃRII. Existența este un miracol care nu necesită alte explicații. O surpriză în fiecare moment. Minunat!
Ce știe? Tot ce are nevoie pentru a nu fi nefericit. Este stăpânul momentului prezent, liber de trecut și de viitor, experimentând manifestarea. Vede toate posibilitățile și nu închide nici o poartă. Rămâne deschis și-și acceptă conștient alegerile și consecințele lor.

Când ești pace ce poți exprima altceva decât ceea ce ești?

Astfel, prin menținerea Stării De Martor, a Conștientizării În Pace, acceptarea sau neacceptarea a ceea ce ești, te conduce spre ceea ce vrei să devii.

Fie ca voi toți, copii ai Iubirii, manifestări ale Unicului, să vă descoperiți și mențineți pacea, armonia și fericirea în fiecare moment!

Mesaj al Unicului,
manifestarea Hyperion Felix Crist Cel Făr’ De Nume
prin cel ce pare a fi Flaviu Rizeanu


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!