O legeni si ea iti murseca tata…cat sa adoarma linistita, dupa caldura de-afara. In soapta ii zici Tatal Nostru.
Lumea avea siruri de tutun agatzate de gard, si ala lasa o mazga neagra pe degete. Fumezi. Pe prichici, iti faci de lucru cu o matura, ai si cucuie de la streasina. Vara se aproapie de mijloc.
Stari pe care le credeai departe iti deschid acum ochii spre inauntru, spre ideea lui de aripi si de lume. Dar mai ales catre tine. Este bucuros cand te mai vede iar inima ta intelege mai multe decat o poate arata mintea.
Cand erai mai mica mergeai la "putu cu apa buna", de cum iti era sete, si apa din sat era salcie, si rea. Picioarele goale prin praful incins si gros…si o jucarie tarata in urma, stropitoarea veche a Tudei cu care te spalai, cand ea venea de la porumb.
E cam uitat de lume, ca o copilarie, Smirna, si intr-o ordine fireasca se pastreaza tot ce trebuie spus…Vali, Razvan, Stefanita si Ana, Doru a lu'Popa, de langa Georcica…, biserica, scoala si apoi gradinita, bufetul si langa el o cofetarie. Mai e si CAP-ul de-i zice "in arman". Au plecat multi, c-un tar de fata si-o dragoste parguita, si-au copii. Acu-s mai mult batrani in asteptarea serii.
Il astepti in statia de autobuz si nu mai apare. E langa
tine acum. Dar tu nu intelegi si iti imaginezi ca
atunci cand o sa-l vezi, o sa te bucuri desigur. El
stie, pentru ca te iubeste.
E cald si e aproape de mijlocul verii. Apa e buna si iti aluneca in stropi mici pe langa sani, si el ar bea stropii mici.