îngerul acesta al meu îmi folosește umbra
convinge oameni
să dea chipul lor singurătății

ploaia nu ia nicio hotărâre

ne șoptim la ureche
că mai rezistăm o zi
inima înghite mușcătura




uneori îmi șoptește că trebuie să
-mi deschid pieptul
să las loc de trecere
oamenilor

lacrimile sunt piese de domino

nu îl cred
nu
aici
în zidul acesta lăptos
numai îngerii mișcă