despre ce a fost aÈ™ putea spune
inutil
nu poți strânge în brațe toată durerea lumii
timpul te transformă în redută
brațele ți se alungesc până la călcâie
ochii îți strivesc pleoapele de atâtea ori
te-îngropi
de pământ
cât poate se acopere sufletul
n-am avut puterea să mor
nici măcar atunci când se contura în negru cerul gurii
dincolo de mine năvăleau
fețe de oameni
gesturi
și un dumnezeu
care parcă se clătina în sine
printre mormane de gunoaie aruncate
crucea
pe Golgotă o ducem singuri