Dimineața soarele răsărea din tigaia ta
îl aruncai de trei ori peste cap
eu râdeam, speram să se lipească de tavan
și să mă bronzeze de acolo

sunt doar clătite cu dulceață de cireșe amare

mă mozoleam toată și te alergam sângerie în colțul gurii
nu te speriai, mă înșfăcai, mă aruncai pe umărul drept
și preț de ceasuri mă credeam o cleopatra ascunsă în covoare
dar nici un vapor nu-și anunța plecarea

genunchii mei sunt narcise albe ca poveștile

mă tolăneam în iarbă, culegeam felinare
credeam că-s licurici ce rescriau calea lactee
...tu tăceai, întindeai de nori ca de plastelină
îți făceai din ei o cruce și niște alei

la capătul lor sunt viță de vie, umple amfora