Cel mai mare bun din lume, este iubirea! Numai ea, îți dă puteri să ieși cu inimă curată din toate necazurile vieții. Îndulcind amărăciunea, te îndeamnă să săvârșești fapte mari, urcând mereu spre mai multă desăvârșire.
Fiindcă iubirea e născută din Dumnezeu, și în Dumnezeu se sălășluiește, ea voiește să fie slobodă, ca ochii ei să pătrundă cu ușurință spre cele de sus și nu se lasă robită de cele de jos. Totdeauna iubirea e: fierbinte, înțeleaptă, credincioasă, evlavioasă, curată, îndelung-răbdătoare, curajoasă, hotărâtă, pașnică, smerită, neclintită, dreaptă, supusă, ascultătoare, recunoscătoare, plină de bucurie. Iubirea are grijă, totdeauna să se supună celor mai mari, iar pe sine se înjosește și niciodată nu-și pierde nădejdea, chiar când se pare lăsată în părăsire; ea știe că iubirea e amestecată cu dureri.
De aceea, cel ce iubește, trebuie să îmbrățișeze cu bucurie toate durerile și amărăciunile, pentru Iubitul său Iisus Hristos Mântuitorul și să nu se despartă de El, pentru nimic în lume.
Așa să ne ajute Dumnezeu.