...Ea..era ca o vioară , singură..ce cânta ....o melodie tristă din repertoriul străinului....


Hmmm...câtă finețe....nu?

...câtă ironie.... de fapt!!!


Sufletul ei era deschis....
înca aștepta o ivire de cristal...

...aștepta crâmpeie mici de gingăsie...

...aștepta să simtă fiorii strângerii în brațe...


Îngerul îi soptea prin umbre,vorbele rugăciunii,netălmăcite și sumbre...dar cine avea să o vadă ??

Străinul ..dormea...Își dormea somnul..indiferenței ,al căutării...al singurătății....


Poveștile se rătăceau...amintirile mureau...totul se descompunea odată cu "trecerea lui" în somnul ce avea să îl ducă în cetatea goală...numită Singurătate !!!!

Eternul se ascundea sub coaja unei clipe....iar el..se ascundea de trecerea grabita a timpului..!!!


Străinule...de ce nu vrei sa preschimbi veninul strâns....în miere..???

Hai sa rostim libertate...după lacătele groase,strigând deschis dupa cheia..din adâncul inimii...

Nu te mira...străinule ...sunt EU ...doar că așez tăcere ...într-un tablou sec..și parcă prea banal..pentru această expozitie modernă...


Din trecutul tău spulberat...Eu..sunt doar o metaforă....sunt frumusețe ...sublim....sunt ca un cântec fără note!!!1

Tu mă așezi aici...în tunelul în care bezna persistă...și tot tu..știi ca o simplă fărâmă de caldură...va face LUMINÃ in tot ținutul mort....

Însă tu....vrei sa fii pictorul orb...al acestui tablou prea trist...!!!