- Ce ați ieșit să vedeți?...

Au doară, om elegant
din casele regilor
în haine scumpe îmbrăcat
trăind în desfătări
și desfrânări?

Ce ați ieșit să vedeți în pustie?

Au doară, o clătinată de vânt... trestie
de pe malurile Iordanului
o umilă slugă a Domnului ?

Au doară, un sălbatic, nepieptănat
cu o piele de cămilă îmbrăcat
și cu o curea peste brâu încins
la vremea propovăduirii trimis?

Cel Prea Înalt, m-a îndemnat
pe coline să strig:
« Am ajuns la sfârșitul veacurilor
pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor ! »

La Sfântul Ioan, veneau
cei ce dormeau
pe paturi împodobite
cu nestemate, cu fildeș învăluite.

Până și cei cu coroana pe cap
că și Irod a venit
atunci când Sf. Ioan l-a mustrat :
“Nu se cade, o, Iroade
să trăiești cu cumnata ta
Cerul te va blestema.

In numele lui Dumnezeu
nu-ți este îngăduit să ai ca soție
pe femeia fratelui tău !".

Veneau pe prundurile Iordanului
dormeau noaptea, pe nisip
ca să asculte de dimineața până-n asfințit
pe un înger al Domnului !

Pe acest Prooroc,
om mai presus de om
pe acest înger în trup,
Sfântul Ioan Botezătorul
și Înaintemergătorul.

Turtureaua pustiei
care a binevestit
Lumina Dimineții
Primăvara Harului,
Făclia Luminii Darului
pe Soarele Dreptății.

Ioan, Focul cel dumnezeiesc
Înger pământesc și om ceresc
care stă la granița dintre cer și pământ
- Unind Vechiul cu Noul Testament -
calea venirii lui Mesia, pregătind.

A Celui Mult Așteptat
de Botezătorul Ioan, botezat.
în Apele Iordanului, scăldat.

Când la Marele Praznic Împărătesc
Cerurile se deschid, și blând
"Duhul" în chip de porumb
pogorându-se asupra-I, zicând :
"Acesta este « Fiul Meu » mult prea iubit
întru Care am binevoit!".