poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-30 | |
Ce vrei?
De toate. Sănătate, fericire, bani, să le fie bine la copii, să ne ocrotească, să ne lumineze, să ne mântuiască. Sunt doar niște oase uscate. Ajută? Am văzut, s-a petrecut, se știe, toată lumea, parcă i-a luat cu mâna, i s-a limpezit vederea, a vorbit din nou, s-a-ntors bărbatul la ea, minune, minune, minune! Și altfel nu? Tu nu vezi ce de lume, preoții nu mai prididesc, leșinăm, trei salvări la fiecare o sută de pelerini, stăm la coadă de 24 de ore, nu, nu e 1988, nu e coadă la carne, e 2008, e coadă la moaște, 5% au parte de o minune, nu-i puțin, dom’le, mergem la fiecare prăznuire, cresc șansele, e ca la loto, cine nu pupă nu câștigă, atingem, atingem, atingem! Și nu e asta vânare de idoli? Ticălosule, raționalule, blasfemiatorule, cinicule, om rău ce ești, nu vezi câtă speranță, câtă bucurie după osteneală, câtă râvnă, cum poți, cum îndrăznești, cum te lasă inima, e momentul nostru, comuniunea noastră, înălțarea noastră, avem un suflet, avem un crez, avem o metodă, nimicule, vântule, îndoială ce ești, diavolul, diavolul, diavolul! Dacă eu aș fi Dumnezeu, m-aș supăra. Nu ești, nu ești, nu ești! Noi știm, noi știm, noi știm. Cruce, odăjdii, icoane, binecuvântări, firitisiri, spovedanii, mustrare, canon, curățenie, ritm, ritm, ritm! Moaștele sunt labirintul nostru de zi cu zi, e cel mai popular joc off-line de la noi, e posibilul de după colț, e „pole-position”-ul de data viitoare, e speranța într-un 11 metri salvator, e moștenirea de care nu știam dar în care speram, e viața reîncepută de la zero, e reîncarnarea noastră pierdută, e folosul pe care îl tragem din suferința asta de neînțeles, e trecere prin lume, e emoție, e creație, e semnul nostru de ființă, trăim, trăim, trăim! Aș vrea să cred, dar îmi vine să râd. Te ucidem, te ucidem, te ucidem. Nu cu pietre, nu cu bâte, nu cu ruguri, te lovim cu rugăciuni, te sufocăm cu surzenie, te înecăm în evlavie, o să fii curând, ca noi, ca noi, ca noi, dacă nu tu, fiul tău, sau fiul lui, sau cineva din speranța ta, o să fie, al nostru, al nostru, al nostru. Plec. Pleacă. Bine ai venit. Vrei o prescură?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate