poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1743 .



covrigul din coada
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [notquiteso ]

2002-04-29  |     | 



m-am saturat de atatea povesti de dragoste triste. desi mi-e mult mai usor sa cred in sfarsiturile tragice gen romeo si julieta, tristan si isolda.. e adevarat ca nici nu am auzit de vreo poveste de dragoste credibila ( adica nu cu zane si feti-frumosi)care sa se fi terminat cu bine, de genul "ei s-au iubit pana la batranete cu dragoste nestinsa". mda. chiar ma intreb daca ametitul ala de platon sau cine naiba a zis ca suntem doar jumatati de sfere chiar credea ce spune. si daca el a zis asta intr-o noapte de betie sau mai stiu eu ce, noi de ce simtim nevoia sa credem asta.
alergam toata viata cu limba scoasa dupa " ceva mai bun", dupa relatia perfecta, si de cele mai multe ori ne raman doar visele de genul " ehee, daca nu ma casatoream cu X si as mai fi asteptat un cincinal poate ca aparea marea dragoste. prostii. asta spun eu dupa ce am trecut prin faza cu " vreau ceva mai bun". deocamdata sunt la faza " e minunat". si asa si este, acum. numai ca peste un timp, cine stie.. poate ca marea dragoste este marele miraj al vietii asteia, covrigul legat de coada cainelui, este ceea ce ne tine in viata si in miscare.
si mereu va apare cate o mare dragoste, sau poate ca va fi numai una, pe care evident ca o vom pierde prosteste, asa cum iti uiti manusile in autobuz, si ne vom intreba tot restul vietii cum de am putut fi atat de prosti incat sa pierdem ceva ce ne-a stat in palma.
raspunsul este atat de evident, incat noi preferam sa privim adevarul printre gene si sa vedem umbre acolo unde nu sunt. astia suntem. uff. asta nu e pesimism, e doar o cugetare de miez de noapte. fiindca ma intreb cat timp o sa mai iubesc si o sa mai fiu iubita de aceeasi persoana. un timp. dupa care??? sa o iau de la capat?? nu cred... sunt oare prapastioasa?? in fond, s-ar putea ca unii sa fie cu adevarat fericiti o viata intreaga impreuna, am bagat eu de seama ca fericirea nu se striga in gura mare, ca imediat sare cineva si-i da la cap.
acestea fiind zise, cred ca e momentul sa ma duc la culcare. nu de alta, dar incep sa scriu iar tampenii.
noapte buna, dragi suflete chinuite de amor.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!