carton. car-ton. vreau o lume de c.a.r.t.o.n. oamenii să aibă capul pătrat, doi ochi desenați cam strâmb și în loc de inimă o mâzgălitură cu roșu. când plouă, ei se topesc în biblioteci.

*

pielea vascularizată o îmbracă în fiecare zi. cele două măști de la intrarea în teatru dau expresiei un sens. suferința și vechile obsesii le ține pe noptieră, alături de brichetă și biblie. când urcă pe scenă, mâinile îi sunt legate.

*

mă simt o marionetă între degetele lor reci. păpușarii cunosc arta jocului și mă intrigă. îmi închid ușile, trag obloanele ferestrelor, mă îngroapă într-un borcan de dulceață în timp ce își beau cafeaua dimineața, pe verandă.

*

unii oameni sunt...morți. cineva le-a șters conturul, urmele de cărbune au rămas dispersate pe foaie, istoria lor doar în mintea graficianului avar. unii oameni sunt morți...în viață. de la o anumită distanță par ireali și cu forme abstracte.

*

început și sfârșit de univers. alb și negru. ying și yang. vis și realitate. viață și moarte.
vom scrie alte cărți din care se vor naște oameni de carton.