m-am străduit atît de mult
să duc o viață normală
încît am ajuns să-mi pronunț numele de familie
cu un oarecare accent

într-o limbă peltică
întreb în fiecare dimineață cît e ceasul
dar trecătorii
se grăbesc prin mine
neatenți
cu ziarul sub braț
cu zîmbetul lor mut, tatuat
a la Vogue

în general, sînt bine
chiar astăzi am rîs cu poftă uitîndu-mă
cu mîna streașină după un avion
în timp ce sufletul se rostogolea neputincios
de dor

trenul plecat din gara mea se-nvîrte de-o vreme
în cercuri
acum peroanele se îndepărtează
numai pe partea inimii
în dreapta
privesc conturul obosit
al femeii reflectate în geam