poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2885 .



pedrera (5)
personale [ ]
o casă fluidă, ne așezăm între ape

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [elavictorialuca ]

2008-08-24  |     | 





aici începe o altă lume, ești captiv înainte de a intra, ești pierdut înainte de a deschide ochii, simțurile îți sprijină corpul de muchii, să nu aluneci în alte timpuri

mâinile nu pot atinge straturile de aer, plafonul spiralat, albastrul devorant al scărilor interioare, terasa acvatică, pășesc lent pe lemnul roșu, rotirea tălpilor urmează un alt ceas, în centrul lui dansează pești, secundele se dialtă, ies pe ferestre, inundă orașul

urc un etaj, pereții se desprind, se arcuiesc, trec unul prin celălalt, valuri-valuri stranii, nu îmi mai simt gleznele, genunchii, mișcările mi se propagă cercuri-cercuri, sunt piatra aruncată pe suprafața lor netedă

între praguri, linii arabesque, impresia unor coloane fără început, fără umbră, la capătul lor ochiuri de apă, vertijuri transparente prin care trec celelalte-eu, ondinele

în casa asta toate lucrurile tresar, sunt mici cai de mare, nu știm să le vorbim, nu știm să îi creștem, le pipăim inima, ne trezim din iluzie, plecăm, ne întoarcem pe străzi cu ochii însuflețiți

aș locui în ea, dar mă tem că nu aș mai ieși vreodată dincolo de spațiile vagi, ondulate, aș naviga singură, tot mai departe, visul unei copilării aruncat în pod, sau aș pluti dintr-o încăpere în alta, un acvariu blând, fără alge, fără nisipuri înșelătoare, nu aș lăsa pe nimeni să mă atingă, nu aș mai dormi

***

foto: casa batllo, barcelona. ela, aug. 2008

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!