Altădată,
Îți țineam calea la fântână...
Știam
Că nu poți trăi fără apă

Altădată,
Te găseam la horă
Te-ntâlneam la bâlci, la târg
Dar ne-am pierdut pe noi,
Noi, azi nu le mai știm

Poate că Dumnezeu și Dragostea
Au votat împotriva nașterii Zeului Internet !!!



Nu știu altă închisoare
mai rece ca Internet Relay Chat ...
toate bucuriile Raiului
sunt pierdute iremediabil

Ne-a lăsat Văzul
Să te văd cum te chinui
Auzul
Să pot să te aud cum plângi

Altădată
Te Gustam
Așa știam când ești dulce
Atunci când aveai privirea acră
Când vorbele tale erau sărate
Sau când amarul tău se-neca în sufletul meu.


Altădată
te Adulmecam
odată cu iarba cosită
cu pomii înfloriți
cu salcâmii și teiul
care mă amețeau
cu al lor parfum
iar când în stomac
simțeam un gol-acea foame de tine
orice fum
era o bucată
din sufletul tău friptă
aproape de a fi făcută scrum

altădată
mă simțeam ca o pasăre
când săream în căpița de fân.
Atunci, în poiană, când iarba rămânea aproape jumătate pe mine...
eram mai Verde decât tinerețea pe care o aveam.

În Îmbrățișarea ta
Pierdeam o mie de păsări care
Zburau din sufletul meu
Către ceruri
Grăbite să spună că și aici pe Pământ
Mai este un Rai.

Toate bucuriile Raiului se Adunau
Atunci când amândoi ne Pierdeam într-o dragoste nebună
Erai dulce, sărată, amară.
Erai caldă dar parcă și rece-fior
Miroseai a flori de mai
Glasul tău, muzică divină
Iar chipul tău
Prima icoană la care sufletul meu a învățat să se închine!