camera își strângea pereții. toate lucrurile se adunau spre sinele lor. doar eu îmi împrăștiam dragostea o dădeam oricui o voia. o dădeam câinilor lupilor lighioanelor flămânde. doar eu uitam să mănânc să dorm să mă strâng în spațiul meu. eu.

venea iarna îmi era frig. veneau singurătățile cu umbre cumplite. îmi luau câteva amintiri le montau în scenă. iarăși iarăși iarăși. până când nu mai știam cine sunt.

din când în când se terminau toți oamenii. singurătățile râdeau cu poftă. aproape că mă molipseam. râdeam și eu. râdeam tare oricum nu mai era nimeni. râdeam imens. râdeam cu totul. până-mi recunoșteam vocea. până mă recunoșteam.