era un orb. îmi înfuleca vederea. îi lăsam unele semne în mine. desigur era inutil. eram inutili.

pășeam sub ploile strâmbe ale celorlalți. treceam printre oglinzi. prin oameni. treceam. nu ne atingeam de nimic.

eu îmi măsuram pașii. îi lăsam puțin în urmă. doar foarte puțin. cât să pară un dans. cât să nu mă pierd în orbirea lui.

în vitrine cineva așezase toamna și n-o mai lua.

era un orb. cu timpul înțelegeam și eu că ochiul orb nu vede negrul. nu vede nimic.

într-o zi care nu știam că e ultima i-am dăruit ceva important. nu am văzut dacă a mai contat sau nu.