uneori cuvintele sună alb; ceea ce părea a fi de domeniul semanticii s-a dovedit pură evocare din memorie: nu citim o frază doar pentru că este corectă din punct de vedere gramatical, ci pentru că dorim a ști unde s-a oprit săgeata cuvântului care, izbucnind din mijlocul unei fraze, a poposit la nivelul percepțiilor vizuale spre a ne face să credem că suntem ținta unui gând;
***
aici: un spațiu alb, nepermis de alb în acest timp al “ripostelor politice, mediatice sau de altă natură”...dominate de sloganul "bineînțeles că eu hotărăsc, decid, aleg..în numele celor care m-au votat"! comedie sau tragedie? nu, doar viața reală, așa cum este ea; am impresia unui timp pierdut; mai bine visez...
***
a vorbi despre semantică înseamnă a așeza la baza vorbirii un cuvânt suprem, dominant. în opinia mea: "comunicarea"; consider că acesta este cheia înțelegerii de sine, în încercarea de a înțelege lumea;
*
înțelegerea lumii nu este posibilă fără înțelegerea divinității; prin urmare suntem mereu prizonierii propriilor noastre limite gnoseologice: neputința cunoașterii de Dumnezeu este dată de imposibila cunoaștere de sine sau, cel puțin, de nerostirea acestei cunoașteri în termenii săi de absolut;
*
poate cineva să ne spună că a găsit "cheia" adevărului absolut? nu! asta ar fi sinonim cu a admite faptul că există doar o singură reprezentare a lumii și că aceea aparține doar subiectului cunoscător; concret: fiecare își creează o "lume proprie" în care se retrage fugind de realitate sau din care evadează atunci când nu acceptă compromisul;
*
din întamplare, o dimineață de ianuarie; ce (de)lume!
(azi) 27 ianuarie 2008 a.d. ora 09:47 gânduri coincidente; mi se par firești, uneori;
neîntămplător, duminica orbului din Ierihon: "Isuse, fiul lui David, ai milă..." (Luca 18:38); toți suntem orbi...întâmplător, în cele 364 sau 365 de zile ale fiecărui an !
*
credința: ușa deschisă fiului lui David;
*
mă simt bine când scriu, adesea însă mi-e teamă de cel care citește; până unde va merge îndoiala/neîncrederea mea în spațiul lăsat liber metaforei? cred că ideile sunt policrome; altfel nu mi-aș putea explica polisemantismul. a(micron)

*
fiecare om este un univers; a se face deosebirea între universul fizic și cel spiritual;
***
Erasmus: divulgăm "pseudo-logica sofiștilor gâlcevitori"...care se sfădesc cu îndârjire dar care de multe ori pierd din vedere logica însăși;
*
(eu) imi imaginez o călăttorie prin viață, la capătul ei...un indicator pe care scrie: "aici sfârșete primul Univers, cel fizic...dincolo de acesta începe cel de-al doilea Univers: TU ÎNSUÞI"; este greu să stabilim relația dintre cele două universuri atunci când separăm corpul de suflet. cele două universuri se află unul în celălalt, simbiotic legate prin taina cunoașterii de sine;
***
azi, cumpăna dintre zi și noapte...( ianuarie ), oare de ce mă apasă atât de greu gerul iernii;
a(punct)
*
meritul meu este că încerc să acced spre mine însămi, privind spre lume. deseori.