poc poc ding ding
așteaptă tu să deschid ușa și să-ți arate spatele mozaic
m-am pricopsit și eu din tine cu o carie
exces zaharat.
pffff dar stai să-mi scot pielea cu care am lustruit azi o cizmă
dintr-o piele mai scumpă.

mă întrebi firesc cum o mai duc
că doar ești obișnuit să tragi un fum și apoi
să te descotorosești de forma
a cărei esență îți va rămâne încă străină.

fericirea mi-a spus că joacă numai pe scena mea
nu te mai vreau
poți pleca
îmi scrutezi ochii cu clipiri nervoase
e un tertiplu arhicunoscut
am lentile de data asta.

dacă ți-aș spune că nu te-am vrut mai mult decât
mi-a fost poftă într-o seară de o coajă de măr
că am știut că azi o să vii că o să-ți deschid și-o să-ți zic
"ce să fac eu cu o coajă?"
hm?

m-am găsit într-o groapă cu răni, m-am scuturat bine, m-am lipit pe ici pe colo și...
uite că se poate și așa.