Câmpul cu flori e prins într-un moment de reculegere
Mirosul său discret alină secundele ce-au mai rămas dintr-o dimineață târzie
De undeva dintr-un turn de oțel și sticlă căruntul și-a împins orologiul către celelalte șaizeci de minute
E vremea să grăbim diminețile
Să trecem dincolo de răsărit la aroma cafelei

Copiii au un elan colțuros
Pielea le este prinsă în metale ieftine
Celulele lor au prins gust de euri
Pe sub streașini fluturi decolorați stau la pândă
Vânează ultimii ochi de copil curios
Să-i mai fugărească și pe ei cineva
Măcar o data