Eram aerul înăbușitor
prins de pielea ta
parfumul greu al corpului
râzând excitant către bărbați
mă anihila.

Eram covorul
pe care călcai în fiecare zi
și șlapii încălțați de tine
presați între tălpi și noroi.

Eram o portocală
din care ai stors toată seva dulce
o pubelă
în care aruncai mângâierile barbare
ale amanților
stricate prin expirarea infidelității
și mirosind a moarte sexuală
o placă de surf
mușcată de rechinii geloziei
și aruncată pe țărmul cu scoici
sfărâmate – euri strivite între dinții unui surâs parșiv.

Eram o cicatrice
pe care o cojeai repetat
cu plăcere sadică
pentru a vedea sângele
cum curge între banchizele iubirii solidificate.

Despărțirea de vampă
era paradisul visat
un eu ascet
îmi făgăduia
tărâmul exotic unde fericirea
se plimba la braț
cu solitudinea și poezia.