Hai sa intram azi in tranzitiv! imi privesti venele vietii cum imi scurg sangele prelung in josul mainii inalte si iti dai seama cat de vie sunt. apoi urmeaza linia vietii brazdata in palma mea,in care degetele tale si-au gasit motivul repausului. o urmaresti atent cu ochii si o atingi schimbandu-i cursul spre un taram secret al inconstientului ce-mi inunda gandirea in somn. nu m-ai vazut niciodata dormind. sunt mereu vie in fata ta si cu visele in buzunarul inimii.ele prind viata cand venele adorm, lasand sangele sa le duca prin mine si sa-mi iasa prin porii pielii, ca o aura sacra. aceste vise sunt cu totul deosebite si au puterea de a-mi face firele de par sa vibreze, neputand sa iti incolaceasca prezenta decat azi. ai o singura zi in care esti un eventual prizonier. azi ma vezi vie si privindu-te pe tine, cu ochi din care-mi ies rachete teleghidate spre o singura tinta: prezentul. tot azi rachetele isi ating tinta si explodam intr-un sarut cu ras uitat de visele parului. azi doarme nelinistea comuna din spatiul imaginatiei noastre si ne trezim noi cei telurici. atingerea mainilor devine si ea profana,dar mana mea traieste sacru in a ta, caci nimeni nu le poate fura visul androginului.mai ales cand ploua. picaturile pure ne topesc mainile moi in primordialul sentimentelor si le transforma intr-un porumbel ce-si desprinde cele doua aripi de acum, fiind punte intre iubirile lor. zboara,indragostit de dragostea noastra pentru ziua de azi, cand ploua fara tunete, linistit, ca privirea porumbelului nebun si curajos pe marginea croncanitului de ciori. azi ma joc cu mine si te las sa ma vezi asa. nu vreau sa fiu eu cea serioasa, eu cea uituca, eu cea absenta, eu cea absurda, sau eu cea fara porumbel. azi stiu ca si tu ai vrea sa-mi spui atatea si sa nu uiti, dar te lasi purtat de joc si contaminat de sarutul buzelor mele cu ochii tai. azi vezi ca traiesti intr-un labirint plin de iluzii din care iesim amandoi la sfarsitul zilei, tot de mana, tot cu zbor de sperante. poza de azi ne va pastra vii pentru maine, calatorind de la tine la mine, amintindu-ne cand dormim amortiti de vise chinuitoare, ce ne paralizeaza mintea, de amprenta clipei.azi actiunile nu au revers... ti-a placut in tranzitiv?