cana asta să stea
cu toarta departe de mine
s-o beau ca pe-o carafă
măcar atât să aleg și eu
că fața asta de masă
din care se taie petice pentru coate
n-am ales-o
nici oamenii pe care i-am iubit neștiind cum
nici zilele în care-am trăit
sub pământ
nici copacii în care-am aruncat
cu vișine
nici lacrimile pe care le-am pălmuit

doar cana asta să stea
cu toarta departe de mine
șoricioaica s-o beau ca dintr-o carafă
măcar atât să aleg și eu
pe lumile astea