poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-16 | |
Când ne-am dat seama că suntem săraci, am tăcut.
A zburat elfic puful de pe păpădia aia, eu te-am privit de sub pălăria alb cu roșu. M-am vândut unui filosof cu pantofi albaștri - ca să-ți placă ție, ca să pot să-ți telefonez la celălalt capăt al pământului, unde respirai în diferențe. În cele din urmă, am trecut iar totul sub tăcerea desfrânată, frânt, fecioara cu un copil încolăcit pe coapsa bizantină și-a plâns, baby, pentru că din plictiseală rupeam colții elefanților, un apus în deșert cât o dragoste. (cum spuneam, Ivan abia se întorsese din război și suferea de insomnie): Ivane, câți copii ai îngropat acolo? (Ivan își încolțea gândul rău în vârful degetului mic): Dacă ești singură, în perioade nefericite astrologice, și-ai nevoie de cineva, pleacă la capătul celălalt. Acolo țărâna nu-i atât de neagră ca aici. Vreo mie, și tot nu l-am găsit. L-am împachetat liniștită pe Ivan oceanocide și-am mai încercat o dată cu tine, deși n-aveam nici un ban să facem copii la Vama Veche.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate