Dacă Traian Gânju spunea: „creând valoare morală omul se supune examenului propriei sale conștiințe, iar faptul rezultat are caracterul unei obiectivări a subiectivității”, iar Marc Aureliu afirma: „fapta hotărăște valoarea noastră morală”, pot adăuga că, la baza acestor două afirmații stă și va sta întotdeauna voința și concepția de viață.
Într-adevăr, avem nevoie de fapte bune pentru a ne dovedi valoarea noastră morală, avem nevoie de voință, dar și de certitudinea, că ceea ce vom face va avea efectul dorit și vom ajunge acolo unde ne-am propus.
Legea morală spune: „trăiește în mijlocul semenilor, astfel încât să te agăți demn de condiția ta de om și de condiția întregii umanități”, pe când legea juridică spune: „trăiește în mijlocul semenilor tăi, astfel încât să fii demn cetățean al patriei tale”.
Valoarea unei vieți se vede în ipotezele pe care se clădește ceea ce ai realizat, dar nu în ultimul rând pe ceea ce vei realiza, deoarece, nu adevărul este purtător de oameni, ci omul este purtător de adevăr.
Dacă rațiunea este sursă de libertate prin paradox, cu siguranță că imaginația este sursă de libertate prin viziune. Pentru a fi moral, îți trebuie cu siguranță aptitudine, dar în același timp, ai nevoie și de cei „șapte ani de acasă”, așa cum îmi spunea bunica. Trebuie să fii inteligent pentru a fi moral, deoarece moralitatea este un dar care se cultivă în timp, ca un pomișor de bonsai, ce acum este mic, dar dacă ai grijă de el, în viitorul apropiat sau îndepărtat crește, atingând mărimi imense, spre invidia celor care acasă nu au nici măcar o crenguță.
A fi moral înseamnă a avea respect, a gândi de mai multe ori înainte de a face o dată, a privi înainte convins fiind de ceea ce ai făcut, că este bine.
A avea moralitate, înseamnă să nu-ți fie frică de cineva, că azi, mâine sau poimâine te va întreba de ce ai făcut acel lucru, că-ți va reproșa cine știe ce…
Moralitatea va trebui să aibă la bază, respectul față de tine, dar și pentru cei din jur.
Și dacă tot am început prin ceea ce a spus Traian Gânju și Marc Aureliu, în final pot adăuga și legea fundamentală a moralei, ce este formulată de către Kant: „acționează astfel încât maxima voinței tale să poată oricând valora în același timp ca principiu al unei legislații universale”.

Ionela van Rees-Zota