poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-03-20 | |
Ce poate omul face, atunci cand dintr-o eroare groaznica a cutumei si legii universale se vede pus pe nepusa masa fata in fata cu multiplele sale reflexii.In fapt obligat fiind sa constientizeze efectul existentei sale asupra intregului univers si neasteptat, efectul pe care il are asupra lui insusi.
Ciudat, dar cam pe aici pe undeva se ascunde actul de nastere al ego-lui.Constientizand propria existenta, ori ca rotita a unui sistem ce e imposibil de oprit sau influentat, punct de pornire a unui ego-nonegoist(care cum s-ar spune), ori luand propria existenta ca origine a restului, punct de pornire a ego-egoist-ului, in jurul caruia se vrea ca lumea sa se roteasca pe de-a intregul. Si uite asa apar egoistii si oamenii de treaba, care privind mai atent nu se prea deosebesc.La fel ca la testul ala de la nastere, daca zbieri cat poti de tare si dai din picioare cand o incasezi la fund atunci ti se trece in buletin 9, daca nu prea tipi si esti mai molatic, atunci iei 1, chestiune de lene poate sau de prea mult zel. Dar nu asta incercam eu sa-mi explic, de fapt ceea ce caut e raspunsul la prima fraza....ce putem face atunci, de fapt un, poate... ce ar trebui sa facem atunci. Poate sa-mi raspund la o intrebare si mai nenorocita....are sau nu are sens, merita, isi are locul sau in univers si o asemenea intrebare...? Se pare ca pentru a functiona optim, omul trebuie sa actioneze impecabil, indiferent de nivelul la care se afla, egoist-nonegoist, elevat-pamantesc, bun-rau.Si se intampla asta pentru ca noi nu avem dintr-un inceput cunoasterea intregului sistem ci suntem entitati care evolueaza care invata urcand treapta cu treapta nivel cu nivel.Cam asta e ideea , trebuie sa percepi, sa asimilezi si sa traiesti cu toata fiinta ta, orice actiune pe care o faptui, orice gand, chiar de sunt mici, ori albe, ori negre... Ajunsi aici am senzatia ca ne apropiem implacabil de ceea ce numim credinta...si despre care se spune ca poate misca muntii din loc. Si pare destul de clar ca noi oamenii am descoperit calea, nu ne este necunoscuta...in rest poate ca ar trebui sa ne apucam de politica...:)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate