lacrimă din rouă rece învelesc suflet rătăcit
timp uitat pe geană durere din marginea clopotelor
fără credință în zile de sărbătoare
mă dezleagă de un chin căutând nimicul
pământ

există umbre care desfac lumina în cărți
fără ferestre
doar indicii

noiembrie dezbracă versuri pune măști
întotdeauna cu sentimente cameleon
în prelungirea existenței
să-i spunem iubirea față de aproapele
nuanțe de galben
convingeri după împrejurări
și neputință


lacrimă din rouă rece învelesc suflet rătăcit

...
Și toate astea doar dacă am avut vreodată. Poate este un rezultat al minții pentru a astupa golul pe care nu-l înțelegem în existența noastră.