|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ Apoi reîncepe forfota obișnuită
￭ soare de sticlă
￭ sunt în corpul meu
￭ biserica trupului
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Vesnic
personale [ Gânduri ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Lucian Preda [doi ]
2005-11-21
| |
Deodata era momentul in care fara resort arcul sarea nestingerit de nimeni.
Noi doi, pocneam vorbe la intamplare indusi cumva in eroare de trecutul furtunos al vietii.
Cateodata ma intorceam in copilarie unde ziua era viata iar noaptea, trairi poznase, plangeam cu lacrimi deghizate in zambete caci azi esti vazuta in trecut ca o fermecatoare zana ce ridica bagheta magica provoacand pustiul la campii verzi inflorite.
De maine iti promit ca voi lupta cu viitorul iar secunda ce trece acum este incalzita de tine.
 |
|
|
|
