E greu, dupa ce vezi un milion de oameni pe stadionul Wembley cantand la unison “I want to break free”, “We’ll rock you”, sau “Smoke on the water”, sa intelegi cu adevarat muzica moderna, deci va rog sa nu trageti, eu incerc doar sa ma lamuresc!
O nedumerire a mea pe aceasta tema tine de structura versurilor.Am sa dau un exemplu –sper-edificator: cunoscuta piesa a formatiei O-Zone, intitulata “Dragostea din tei”.Dincolo de linia melodica (mi s-a parut ca seamana bine cu celalalt succes al lor, “Despre tine”), absolut impresionante sunt versurile.
Mai intai, problema cu dragostea in tei este destul de dificil de inteles, nu e tocmai cel mai potrivit cadru de desfasurare a unei idile si –in nici un caz!- a actului erotic in sine.
Debutul melodiei nu coincide cu inceperea interpretarii versurilor, deoarece este enigmatic repetata de 5 ori formula magica:
“Ma-ia-hii
Ma-ia-huu
Ma-ia-hoo
Ma-ia-haa “
Asta spun baietii (cu un anume subinteles pe care nu incerc sa-l dezleg) la inceputul la obiect, dat fiind ca eroul se prezinta drept un haiduc:
“Alo, Salut, sunt eu, un haiduc,
Si te rog, iubirea mea, primeste fericirea.”
Desigur, e cam "din topor" sa-i spui iubitei tale “salut!”, dar sa nu fim prea carcotasi, oricum marca e inregistrata. Fiind vorba despre un hot de codru, idila din copac nu mai pare chiar neobisnuita. Perspectiva este schimbata insa brusc si intr-o maniera complet bulversanta, naucitoare:
“Alo, alo, sunt eu Picasso,
Ti-am dat beep, si sunt voinic,
Dar sa stii nu-ti cer nimic. “
Dincolo de intrebarea evidenta: “ce-are Picasso cu haiducia?!”, observam cateva aspecte ascunse. In primul rand, Picasso nu era tocmai voinic (sic!). Dar devine indoielnica si tinuta morala a personajului: n-are bani sa isi sune iubita, convorbirea e pur imaginara, deoarece el da doar un beep. Pe cale de consecinta, eroul melodiei vorbeste absolut singur, mimand doar ca o suna pe femeia visurilor sale! Destul de meschin.In subsidiar, remarcam si aspectul ca nu ii cere nimic.Dar nici nu ii ofera altceva decat beep, si anume unul singur, deoarece nu spune “ti-am dat beep-uri”.Dar poate nu vroia sa enerveze fata...
Apogeul este insa atins la refren, care lasa perplex orice ascultator cu mintea nealterata:
“Vrei sa pleci dar nu ma, nu ma iei,
Nu ma, nu ma iei, nu ma, nu ma, nu ma iei.
Chipul tau si dragostea din tei,
Mi-amintesc de ochii tai.”
Cu alte cuvinte, iubita lui vrea sa plece (nu stim unde), dar nu il ia si pe el (pentru un beep?! Nu c-as crede eu ca femeile sunt mercantile-Doamne fereste!- dar parca s-ar cuveni ceva mai mult…).Dar partea care seamana cu adevarat confuzie tine de nemuritoarele versuri cuprinse in refren:
“Chipul tau si dragostea din tei,
Mi-amintesc de ochii tai.”
Dificil de inteles cum chipul aminteste de ochii aceleiasi persoane (pe vremea mea, chipul includea ochii).Ori restul fetei nu conteaza (hmm...), ori e ca in desenele manga japoneze, ochii ocupand undeva la 75% din suprafata faciala (straniu). Ar mai putea fi si o greseala de tipar, dar deja devine imoral, poate sa fie:
“Chipul tau si dragostea din tei,
Mi-amintesc de ochii EI.”
Corect sub aspectul rimei, valid din perspectiva logica, dar abominabil daca privim etic! Adica eu sunt cu tine (eventual chiar in tei, desi dupa o anumita varsta…) si asta-mi aminteste de ea (o alta femeie)?! Ce palma ar fi meritat!
A patra posibilitate exista, dar e adanca –si anume adanca rau! Picasso obisnuia sa picteze uneori in doua planuri, fata propriu-zisa aflandu-se intr-unul dintre ele si ochii-dispusi, de regula, vertical-erau in cealalta parte a tabloului, formand al doilea centru de interes. Daca la asta s-au gandit...vreau tricou cu O-Zone!
Continuarea nu are darul sa aduca lamurirea necesara:
“Te sun, sa-ti spun, ce simt acum,
Alo, iubirea mea, sunt eu, fericirea.
Alo, alo, sunt iarasi eu, Picasso,
Ti-am dat beep, si sunt voinic,
Dar sa stii nu-ti cer nimic. “
Asadar, in final, considerand ca totusi sentimentele sunt mai importante decat tarifele, face efortul sa o sune. Dar o face doar ca sa-i aminteasca de beep (o casuta vocala activa l-ar fi salvat!). Si mai interesant e ca dialogul are loc in aceasta strofa pe doua canale, ca si cum ar fi vorba despre un cuplaj telefonic: mai intai suna fericirea (sa fi fost un numar cu 89...?), iar apoi intervine din nou celebrul Picasso.O fi sunat in calitate de pictor cubist, de spaniol sau-fereasca sfantul!-de defunct?
In mod limpede, e vorba de un apel zen: dupa ce a dat beep, ca si dupa ce a sunat, eroul nu asteapta absolut nimic de la iubita sa, explicandu-i pentru a doua oara in doua strofe acest lucru.
Cum s-ar putea rezuma, pana la urma, “Dragostea din tei”? O domnisoara e sunata pe telefonul mobil de catre un haiduc, pe numele sau adevarat Picasso, care-in esenta- ii spune ca i-a dat un beep.
Doamne,vino Doamne, sa vezi ce-a mai ramas din….sau mai bine lasa!