despătimirea e atunci când
stai în sala de așteptare
cu douăzeci de minute întârziere față de vara trecută
și vezi deasupra spiralei concentric
o pasăre albastră cu aripile lipite de trup
desăvârșind oblic
ultima dorință dintr-o
dimineață de toamnă



se făcea că era lună plină
mă plimbam cu brațele întinse lateral
acoperișul era lunecos îngust
aerul tăios
am privit în gol
și m-am răzgândit

de azi începeau coridoarele slab luminate
ușile aveau același număr purtau pe clanță
do not disturb
vegheam nopțile
pe fotoliul din anticamera cu veioză în abajur de hârtie satinată
făceam umbre chinezești pe pereți
mă gândeam la Toulouse Lautrec cu joben înalt și baston
l-am zărit trecând șchiopătat prin încăpere
m-a privit avea ochelari cu ramă foarte subțire
sau mi s-a părut
contemplam Jardin de Paris cu dansatoare de cabaret și jucători de cărți
avea marginea vag desprinsă din ramă
Jane Avril dansa obosită plângea în pumn
izbucnea uneori în râs strident
începuse să mi se facă somn
domnul din stânga trișa își răsucea havana
mirosea apăsător a ploaie a mosc
taverna n-avea pianist
mă plictiseam numărând halebardele scuturile
săbiile de Toledo
Pinot Noir în pahar cu picior înalt
purtam rochie violet mănuși până la cot fără degete
am stins lumânările
și-am plecat



despătimirea e atunci când
te-așezi lângă tine pe-aceeași bancă din parc
nu te observi
treci cuvinte dintr-un buzunar în altul
umbra ta glisează de-a lungul gurii lui
reiei așteptarea de la capătul peronului
fără mirare
nu înainte de-a pune pălăria umbrela și mănușile
la locul știut
lunea pe măsuța de ceai

se făcea că aș fi vrut să te țin de mână
de-a binelea
ascultam tombe la neige
desculță în cămașa de noapte
obținusem un plan detail al trecerii tale prin mine
îndoisem minutarul de la mijloc în jos
se lumina de ziuă
elle etait si jolie șopteai
și
nu te grăbeai deloc

reverberam fără vocale
aburind fereastra în dreptul numelui tău