lumea, pare atat de mare, dar e´ totusi mica.
nu ne pierdem, nu murim.
completam ceea ce tot noi am descompletat de-a lungul vietii.
in urma nu lasam decat amintiri care se pierd in timp.
nu luam cu noi nimic, doar trupul deja lipsit de tot ce candva avea.
visele, sentimentele, viata le pierdem.
pe drumul spre ea, doamna cu coasa, ce ne asteapta ca pe painea calda ce in zilele noastre o avem zi de zi pe masa.
visele, permise tuturor, hrana noastra sufleteasca ce ne tine in picioare, ne ajuta sa mergem mai departe.
visul cu tine, visul cu ea, visul de sus.
sentimente de neinteles.
de ce sau cum se nasc.
nu se vand nu se cumpara, pur si simplu se nasc.
dintr-un zambet, o atingere, un cuvant. puzzle.
trebuie sa cautam piesele care lipsesc.
uneori le gasim dar nu le putem lua.
alteori...
fugim dupa ceva si cand reusim sa ajungem, ne dam seama ca nu asta am cautat, ceea ce cu adevarat am vrut am lasat in trecut.
viata, vine si pleaca.
sub o forma sau alta nemuritori suntem cu toti.
ne intoarcem la viata metamorfozati.
o floare, o frunza, o buruiana sau doar o simpla radacina.
uitarea, oare cand vine?
la sfarsit.
cand soarele nu mai apune, luna nu mai lumineaza in noapte si vantul ptr noi nu mai sufla.
sufletul nu-si mai pune intrebari, ochii nu mai vad, inima nu mai bate, nu mai cere.
dar pana atunci ce facem oare?
ne impiedicam de viata, de sentimente, de zi, de noapte, de ea de el, de lacrimi stoarse din vise neimplinite de tot ce ne inconjoara. flori ce se ofilesc, drumuri ce nu stii cand unde sau daca se sfarsesc.
odihna.